Persoana ne-a cules de pe trotuar si ne-a introdus intr-un imobil cu 6 etaje, aparent ingrijit. Am intrat intr-o garsoniera dubla (living, vestibul, bucatarie, o baie inghesuita si un dormitorm totul de maxim 30 cm patrati).
Am ramas inmarmurita cu florile-n mana, era o imensa lada de gunoi, unde claie peste gramada se inghesuie mobilier de gradina, lenjerie, o canapea, carti, caiete, o bicicleta, un pc si mult noroi.
Printr-o usa cu o gaura urata in loc de clanta se vedeau doua musuroaie acoperite de niste carpe rancede pe post de lenjerie de pat.
In baie functiona cu greu numai robinetul de apa rece si era un jeg in cada, care ma impiedica sa-i ghicesc culoarea.
Nu erau periute de dinti si totul era acoperit de o clisa maro-negricioasa care aproape impiedica robinetul sa se rasuceasca pentru a scuipa un firicel de apa rece anemica.
Nu stiu de unde, aceasta a reusit ca din inauntrul acestei lazi de gunoi sa scoata o tava jegoasa pe care se aflau rondele de cartofi fierti cu o glazura de ou fiert si noroi, alaturi trona ca o mica balega, un musuroi de carne de pui dezosat care aducea vag cu un fel de mancare, dar semana leit cu o vomitatura. Minunatiile culinare se sfarseau cu niste mici galuste cu zmeura sau capsuni (cine dracu sa guste pentru a afla precis), inghesuite intr-un mic colac de plastic soios si rupt, din care, insa, s-au incapatanat sa nu cada pe jos, drept pentru care, au tronat alaturi de celelalte purituri, pe masa asezata, mai tarziu, pe acoperisul casei.
Instantaneu, vazand tot ce ma inconjoara, am trait senzatia ca am in cerul gurii un cacat pe care nu pot nici sa-l inghit, nici sa-l scuip. A ramas acolo, mititel si puturos, pana cand, o ora mai tarziu, am poposit intr-un parculet de pripas, amenajat pe un loc viran intre doua vile nordice. Nu mi-am putut imagina cele petrecute, mai ales ca vizita fusese provocata de catre aceasta, care ne invitase la un barbeque inca de duminica, atunci cand ne-am intalnit prima data.
Am uitat sa adaug ca exista si un catel, poate cea mai curata fiinta din familie, care lingea pofticios degetele pline de carne de pui, intinse cu generozitate de aceasta.
Sotul sau, vag pierdut, imputit, cu parul prins intr-o codita colilie, cu un inceput de parkinson, care prin miscarea capului ti se facea simpatic, s-a dovedit in final, un sparc de boem noduros, o fosila vie si buboasa, banuiesc un fost alcoolic vindecat si iremediabil resemnat.
Singura prezenta umana ramanea copilul, o fetita draguta, ai carei ochi negrii schlipeau vioi dintr-un chip placut, alungit si aparent curat.
Am plecat devastata de aceasta decrepitudine, murdarie, decadere, nepasare si resemnare deopotriva.
M-am catarat dintr-o latrina plina ochi cu o senzatie pastrata si dupa ce am iesit de sub dus.
Mare e lumea lui Dumnezeu si cat traiesti, tot inveti.
Un comentariu:
te rog data viitoare abtine-te:)))
Trimiteți un comentariu