BUCURESTIUL NOSTRU

Incepand de astazi sunt din nou pieton, 2 saptamani la rand mijloacele mele de transport au fost : tata, alina, taxi. Acum va trebui sa ma dezobisnuiesc de confortabilul loc din dreapta soferului si sa aleg varianta 'per pedes'.

Nici nu ma apuc bine sa pun in practica aceasta veche dar in acelas timp noua modalitate de transport, deoarece normal, trebuia sa se intample ceva.

Prin urmare, deprimat si agale, ma indreptam per-pedes de la Bd-ul Aviatorilor la intersectia cu “Calea Dorobantilor”, un politist oprea circulatia. Verde la pietoni, dar toti stateau. Venea o ambulanta. M-am oprit si eu un pas, s-o las sa treaca, desi ambulanta n-a trecut peste trecerea de pietoni, a mers catre Spitalul de Urgenta probabil. Apoi, mi-am continuat drumul, peste trecere, pe verde, pentru ca nimeni nu-mi zisese sa ma opresc. Turma, prinzand curaj, a-nceput sa treaca si dumneaei…

Politistul: Haideti, daca tot treceti, treceti mai repede ca trebuie sa treaca…Replica mea instant, care mi-a facut prima zi de pieton cea mai buna de multa vreme incoace: Sa ma pupe-n cur cine trece.Fatza politistului: siderata, uimita, interzisa, in timp ce ceilalti pietoni mi-au aruncat, probabil, priviri intelegatoare.

Dar nu am asteptat bine sa se termine ziua, incat a trebuit sa fiu martora unei stiuatii foarte putin placute, dar observ necesara pentru a scrie aici sa a va mai oripila putin.

Imi pare rau ca nu pot exemplifica vizual . Goneam catre liceu. Zic goneam, ca eram pe o straduta libera si destul de bine asfaltata… nu conteaza, chiar daca nu goneam n-apucam sa imortalizez momentul:
Un taxi oprit pe contrasens, langa un loc viran. In dreapta, o femeie vorbind la telefon. Mai in dreapta, in picioare, langa usa, partial cu spatele la dansa, EL, TAXIMETRISTUL.
Ati ghicit? Omul facea… pardon de expresie, PIPI…
Am cateva intrebari: oare femeia era clienta? de ce nu facea el pipi cu 25 de metri mai in spate unde era o benzinarie? si daca era clienta si daca nu, de ce nu fugea femeia mancand pamantul? voi ce-ati face intr-o astfel de situatie? eu sigur n-as vorbi la telefon…

Stiam eu ca azi de dimineata cafeaua era prea amara, asta a trebuit sa fie un semn. Sa speram ca pe planeta asta mai exista baieti care sa aleaga toaleta in defavoarea trotuarului. Macar simtul asta care sa-i diferentieze de un simplu caine sa il aibe. (glumesc)

Trebuie sa ma intorc, mama din nou vad ca vrea sa-mi tina o teorie despre bine si rau, pe care probabil ca Dl. Taximetrist nu a auzit-o de la mama sa, asa ca nu conteaza daca mama o sa ma critice sau nu, trec bucuroasa cu vederea.

EXERCITIU DE DESCRIERE

Persoana ne-a cules de pe trotuar si ne-a introdus intr-un imobil cu 6 etaje, aparent ingrijit. Am intrat intr-o garsoniera dubla (living, vestibul, bucatarie, o baie inghesuita si un dormitorm totul de maxim 30 cm patrati).

Am ramas inmarmurita cu florile-n mana, era o imensa lada de gunoi, unde claie peste gramada se inghesuie mobilier de gradina, lenjerie, o canapea, carti, caiete, o bicicleta, un pc si mult noroi.

Printr-o usa cu o gaura urata in loc de clanta se vedeau doua musuroaie acoperite de niste carpe rancede pe post de lenjerie de pat.

In baie functiona cu greu numai robinetul de apa rece si era un jeg in cada, care ma impiedica sa-i ghicesc culoarea.

Nu erau periute de dinti si totul era acoperit de o clisa maro-negricioasa care aproape impiedica robinetul sa se rasuceasca pentru a scuipa un firicel de apa rece anemica.

Nu stiu de unde, aceasta a reusit ca din inauntrul acestei lazi de gunoi sa scoata o tava jegoasa pe care se aflau rondele de cartofi fierti cu o glazura de ou fiert si noroi, alaturi trona ca o mica balega, un musuroi de carne de pui dezosat care aducea vag cu un fel de mancare, dar semana leit cu o vomitatura. Minunatiile culinare se sfarseau cu niste mici galuste cu zmeura sau capsuni (cine dracu sa guste pentru a afla precis), inghesuite intr-un mic colac de plastic soios si rupt, din care, insa, s-au incapatanat sa nu cada pe jos, drept pentru care, au tronat alaturi de celelalte purituri, pe masa asezata, mai tarziu, pe acoperisul casei.

Instantaneu, vazand tot ce ma inconjoara, am trait senzatia ca am in cerul gurii un cacat pe care nu pot nici sa-l inghit, nici sa-l scuip. A ramas acolo, mititel si puturos, pana cand, o ora mai tarziu, am poposit intr-un parculet de pripas, amenajat pe un loc viran intre doua vile nordice. Nu mi-am putut imagina cele petrecute, mai ales ca vizita fusese provocata de catre aceasta, care ne invitase la un barbeque inca de duminica, atunci cand ne-am intalnit prima data.

Am uitat sa adaug ca exista si un catel, poate cea mai curata fiinta din familie, care lingea pofticios degetele pline de carne de pui, intinse cu generozitate de aceasta.

Sotul sau, vag pierdut, imputit, cu parul prins intr-o codita colilie, cu un inceput de parkinson, care prin miscarea capului ti se facea simpatic, s-a dovedit in final, un sparc de boem noduros, o fosila vie si buboasa, banuiesc un fost alcoolic vindecat si iremediabil resemnat.

Singura prezenta umana ramanea copilul, o fetita draguta, ai carei ochi negrii schlipeau vioi dintr-un chip placut, alungit si aparent curat.

Am plecat devastata de aceasta decrepitudine, murdarie, decadere, nepasare si resemnare deopotriva.

M-am catarat dintr-o latrina plina ochi cu o senzatie pastrata si dupa ce am iesit de sub dus.

Mare e lumea lui Dumnezeu si cat traiesti, tot inveti.

GHEATA OCUPA PREA MULT LOC IN PAHAR

precum shakespeare l-a creat pe hamlet, Edison becul, alexander graham bell telefonul si asa mai departe, o generatie de mult apusa, universul si mai ales timpul ne da de inteles ca si NOI trebuie sa creeam ceva, dar ce?

nu va intrebati de ce savantii din ziua de azi, ce au creat o tehnologie de mii de ori mai avansata, au ramas fara idei si fara proiecte din cauza faptului ca efectiv NU mai stiu ce sa creeze?

raspuns : nu. de ce? pentru ca nu va intereseaza, este normal, dar nimeni nu este preocupat de lucrurile minore, pana nu dau de una majora, care ii loveste atunci cand se asteapta mai putin..

punand aceasta problema altfel, toti adolescentii anilor 2000 sunt pe cale de a se plictisi de viata, stilul lor de a trai mult mai avansat decat stilul parintilor parintilor parintilor..lor nu ii face decat sa experimenteze o viata mult prea sofisticata si complicata pentru varsta lor, sa intre intr-o serie de cercuri vicioase, sa fumeze sa bea fiind inca minori, sexul si drogurile vin de la sine, sa isi paraseasca inocenta si 'teen-spiritul' de la varsta de 12ANI.

toata lumea este preocupata de aspectul fizic a lor si a celor din jurul lor, de iubiti si de cum sa scape mai usor de orele de curs pentru a iesi sa se imbete si sa urle ca animalele, sa dea odata cu scoala tot viitorul lor laoparte pentru a-si dedica viata drogurilor, alcoolului si al lucrurlui pe care ei il pretind a fi 'iubire'.iubirea dragilor nu inseamna sa ai inca un partener care sa bea sa fumeze alturi de tine, ci un om care va fi langa tine si nu va simti nevoia sa bea si sa fumeze.

facand o comparatie intre 2 generatii, sunt niste diferente enorme, ganditi-va ca unii parinti plang si stau ingrijorati in casa intrebandu-se unde le este copilul, ce-o face el si de ce in ultima vreme nu mai comunica de loc cu ei, nu mai stau de vorba, nu coboara la masa si tot ce fac este sa stea incuiati la ei in camera, stand pe 'mes' si planificandu-si inca o zi de 'distractie' alaturi de 'prieteni'.

cum o sa fie atunci cand copiii nostrii o sa ne intrebe cum eram la varsta lor? mintitul te da de gol.

acum, vi se pare normal?